Chipul lui Iisus pictat de PAULADUM APULADONIS GERMANICUS

PAULADUM APULADONIS GERMANICUS A FOST OFIŢERUL “ LITTORES SCRIBIS” CEL CARE A SCRIS  TOATE ACTELE  CONDAMNĂRII LUI IISUS DIN NAZARET.   El a fost omul care la măsurat fizic pentru  măsurile  biometrice ale corpului. Măsuri necesare pentru realizarea crucii Stipes şi Patibulas care aveau  rolul de a fi opus "lejer" al măsurilor naturale ale corpului Său.Având menirea să-L chinuiască cumplit,ca pentru absolut orice crucificat. Măsurile obţinute erau transmise de obicei familiei condamnatului pentru  serviciul funerar (Îngroparea crucificatului). Alte popoare  îngropau morţii  în mare,alții îi incinerau alții îi topeau într-un cuptor cu acid sulfuric şi var nestins.este sursa cea mai credibilă  după mama Lui Maria. Sunt singurii oameni care  știau precis amănuntele biologice(intime), înălțime, lungime,lățime,greutate,defecte sau semne particulare,răni şi cicatricii  ştanaţa de sclav  " gallerus"  sau "publicius"  semi-liber  destinat muncilor publice sau   întreținerea  armamentului  trupelor romane ;sau "domesticus" . aceste  amănunte este posibil să nu le fi cunoscut nici măcar Apostolii. Spun este posibil,fiind intime.Poate au fost văzute sau remarcate   la aşezarea în mormânt a lui Iisus , în timpul spălării şi îmbălsămării.  Aceste amănunte le știau  doar Iosif şi Maria părinţii lui Iisus şi  acest ofițer roman Pauladamus Apuladonis Germaniscus. Probabil avea o vârstă asemănătoare cu cea a lui Iisus  ,fiind încă ofițer  roman activ.  Pictura a fost realizată  în anul posibil anul 59e.n?- 66 e.n. era noastră în timpul persecuțiilor lui Nero.

Pe frescă  stă scris :
"Sunt chemat cu El în mormânt.
 Tocmai fiindcă îl cunosc  foarte bine!
 Mâinile mele  iau  măsurat chinurile.
Mâinile mele  au scris  senţina  capitală.
 Mâinile mele  l-au coborât de pe cruce la cererea mea."

""Ego ad sepulchrum.
Quia scio eum valde bene!
Manus meæ mensus martirium.
Capitali sententia scripsi mea manu.
Manus deposuit eum de ligno deprecatio mea."

 A FĂCUT  PARTE :” DIN :-“ MAXIMA COMSENATUR  LEGIS” al  (Legiunii Ferrata) LEGOIO FERRATA “ . MAI TÂRZIU A AJUNS EL ÎNSUȘI CREŞTIN ÎN CATACOMBELE ROMANE.

A  AJUNS PASTORUL CAPELEI “ CARITAS FILIS” DIN CATACOMBELE ROMEI CAPITOLINE   NIVELUL 8  GALERIA 9   “SACRA SANGUINA”

EL A PICTAT ACESTĂ FRESCĂ MURALĂ  PE CERE ÎI APARE NUMELE care datează din anul 70 era noastră. Ceea ce confirmă în plus , că el a fost MARTOR A LUI IISUS dar în tabăra opusă. Un birocrat    care era plătit şi rutinat  până la plictiseală de astfel de procese  şi  crucificări.

Acest portret al chipului,înfățișării lui Iisus este  foarte importantă. Fiindcă nu este o pictură inspraţională  ci o frescă document. Este una  din primele zece  imagini a lui Iisus  ca vechime este a doua.

Aici aveți fresca,panoul integral. Știm cine este autorul,pictorul fiindcă  la subsol este datată şi semnată PAULADUM APULADONIS GERMANICUS.

DE CE ACEST OM ARE CREDIBILITATE MAXIMĂ ?  PENTRU CĂ A FOST SINGURUL OM CARE    LA MĂSURAT FIZIC PE IISUS MESIA DUPĂ NORMELE  SCLAVILOR ROMANI ȘI A CONDAMNAȚILOR  LA MOARTE. 

Adică acest om a fost singurul care a ştiut că Mântuitorul avea doi  dinți în plus,  amândoi lipiți.  Un amănunt  pe care  iconografii  nu aveau de unde să îl știe. A știu că zigomaţii  sânt  proemineţi şi mai jos decât lobul urechii tipic pentru RASA SEMITĂ. Iar la Iisus   zigomaţii  aveau ca axă nările   nasului. Adică baza nasului. Iar faţa lui Iisus  era asimetrică, fără frumusețe având un   nas coroiat cu  baza “borcănată” lată.  Fruntea era cu frontalul   expus  înafara vârfului nasului (Avea fruntea bombată ).   Tipic RASEI SEMITE, iar la Iisus se pare că era  mult pronunțată   încât  fruntea  şi orbitele sprâncenelor erau mai   late  şi mai bombate în exterior.  La nici o altă rasă umană  fruntea nu  este înafară mai mult decât  vârful nasului cu  traiectul linear al bazei nărilor şi zigomaţilor. Şi Iisus a avut lobul urechii  perforat, găurit la naştere asemeni  tuturor copiilor  națiunilor ocupate care deveneau sclavi.

Pictorilor iconografi  li se transmitea doar dogma oficială a Bisericii  . Şi doar ceea  ce le îngăduia Biserica să află : şi mai ales cât anume.